PRINCIPALELE TEHNOLOGII AIDC

 

TEHNOLOGIA BAZATA PE CODURI DE BARE

TEHNOLOGIA BAZATA PE CARTELE MAGNETICE

TEHNOLOGIA BAZATA PE IDENTIFICAREA PRIN RADIOFRECVENTA

TEHNOLOGIA BAZATA PE MEMORIILE CU ATINGERE

TEHNOLOGIA BAZATA PE CARTELE INTELIGENTE (SMART CARD)

 

 

 

 

 

 

TEHNOLOGIA BAZATA PE CODURI DE BARE

    Codurile de bare reprezinta cea mai raspandita tehnologie din domeniul AIDC. Etichetele cu coduri de bare sunt acum o imagine familiara nu numai in domeniul comertului dar si intr-o larga varietate de aplicatii cuprinzand productia, managementul activelor fixe, urmarirea documentelor, controlul accesului, managementul depozitelor, distributie, manipularea materialelor, asistenta medicala si multe alte domenii. Tehnologia codurilor de bare se bazeaza pe codarea datelor (alfa)numerice sub forma unei succesiuni de bare si spatii de diferite dimensiuni.care pot fi citite de catre masini si interpretate imediat in forma digitala sau binara.

CODURI DE BARE UNIDIMENSIONALE - 1D

    Etichetele conventionale cu coduri de bare sunt adeseori denumite coduri de bare unidimensionale deoarece datele sunt codate in functie de latimea barelor si spatiilor. De asemenea inaltimea acestora ofera mai multa usurinta in citire si redundata a datelor in termeni informatici. Acest aspect furnizeaza o serie de avantaje in cazul in care parti ale etichetei sunt distruse sau deteriorate sub orice forma, marind probabilitatea de a gasi o cale de scanare corecta undeva pe inaltimea codului. Diverse variante tehnice de coduri de bare sunt disponibile pentru a satisface cerintelele exigente ale majoritatii aplicatiilor, adeseori implicand sisteme de citire specializate. Exista astfel coduri de bare realizate holografic sau prin perforarea unei placi metalice pentru lucrul in conditii foarte aspre.

    Maniera in care caracterele sunt codate sub forma de bare si spatii si regulile care guverneaza structura codului se regaseste sub denumirea simbologie. Diferitele simbologii au fost dezvoltate pentru a satisface cerinte diferite: codarea unor siruri numerice sau alfanumerice, unor siruri de lungime fixa sau variabila, pentru a mari densitatea de date stocate, pentru a permite utilizarea unor metode de tiparire putin costisitoare, pentru a asigura o securitate crescuta sau o posibilitate de citire ridicata. Exista in prezent zeci de simbologii, fiecare cu subfamilii dar printre cele mai raspandite se afla EAN, UPC, Code 39, Code 128, Codabar, Pharmacode, Interleaved 2 of 5 si multe altele. In general un cod unidimensional permite codarea a catorva zeci de digiti.

    Un cod de bare unidimensional clasic este utilizat in general pentru a coda un sir de date numerice sau alfanumerice. Acesta poate fi utilizat ca mijloc de identificare fie a unui articol caruia ii este atasat codul de bare fie o sursa de informatii depozitate si accesabile pe cale electronica intr-o baza de date sau un sistem de management al informatiilor. Aceasta modalitate de lucru a fost asemuita cu un "numar de inmatriculare" care identifica in mod unic un autovehicul dar care de asemenea da posibilitatea accesarii informatiilor despre vehicol, proprietar si asa mai departe, date pastrate intr-o baza de date aflata la distanta.

    Desi simbolul format din bare si spatii constituie o imagine bidimensionala, data codata in simbol este in esenta unidimensionala. Inaltimea barelor si spatiilor ofera doar redundanta, cata vreme o linie transversala dusa de-a lungul simbolului in pozitii diferite contine aceeasi informatie indiferent de inaltimea la care are loc citirea.

 

    CODURI DE BARE BIDIMENSIONALE - 2D

    Majoritatea aplicatiilor traditionale de coduri de bare fac parte din familia "numarului de inmatriculare", in care o combinatie relativ scuta de caractere este codata intr-o eticheta pentru a servi drept indicator catre informatia stocata intr-alta parte intr-o baza de date. Aplicatiile care necesita un continut mai mare de informatie codata, ceea ce necesita o densitate mai mare a codului de bare, au dus la ceea ce in general este cunoscut sub numele de codare bidimensionala - codare 2D.

    In cadrul codarii 2D se pot distinge doua modalitati de codare a datelor. Prima categorie cuprinde codurile matriciale si cele cu puncte in care datele sunt codate intr-o maniera bidimensionala spatiala, pe baza unui sablon asemanator cu o tabla de sah, dar adeseori deosebindu-se prin alte caracteristici grafice folosite pentru a identifica simbologia si a determina orientarea simbolului. Cea de-a doua categorie cuprinde simbologiile suprapuse sau cu randuri multiple in care datele sunt organizate ca randuri de date seriale in format bare/spatii adeseori folosind reguli de codare unidimensionale (stacked).

    Caracteristica principala a acestei modalitati de stocare a datelor o reprezinta posibilitatea de a transporta fisiere sau, in functie de simbologie, de a stoca un "numar de inmatriculare" intr-un spatiu mult mai redus decat cel necesar in cazul unidimensional. Capacitatea de a transporta un fisier de date ofera fundamentul pentru aplicatii in care dispare necesitatea de a accesa baze de date aflate la distanta, oferind astfel o mai mare flexibilitate si un control local.

    In total sunt peste 30 de simbologii concepute pentru a satisface o larga varietate de aplicatii si de purtatori de informatii. O parte dintre acestea au fost plasate in domeniul public si ca atare au fost standardizate. Astfel, ca si in cazul simbologiilor unidimensionale, cateva dintre simbologiile 2D castiga teren ca simbologii preferate pentru majoritatea aplicatiilor identificate pana acum.

    O alta caracteristica distinctiva, in special pentru simbologiile mai recente, este cea a detectiei si corectiei erorilor. Aceasta este in general considerata ca o necesitate pentru simbologiile care presupun transportul de fisiere de date, care pot transporta pana la 2.000 de caractere. Pe langa o capacitate marita de transport de date, unele simbologii ofera si densitati marite de date, datorita unei combinatii intre compresia de date (coduri care reprezinta dubleti sau chiar tripleti de caractere) si tehnici de formare a imaginilor, influentand suprafata ocupata in mod real de simbol.

    Citirea simbolurilor 2D se face rapid, folosindu-se o gama crescanda de echipamente, la distante cuprinse intre contact direct si cativa metri, depinzand de sistem si de dimensiunile simbolurilor. Simbolurile cu randuri multiple sunt in general prelucrate de dispozitive raster bazate pe laser in timp ce cele matriciale necesita in mod invariabil un sistem de captura de imagini bazat pe camere video CCD. Aceste sisteme pot fi utilizate si pentru citirea simbolurilor cu randuri multiple.

inapoi la cuprins

 

 

TEHNOLOGIA BAZATA PE CARTELE MAGNETICE

 

    Cartelele magnetice sunt un exemplu de tehnologie AIDC bine cunoscut si larg utilizat. Elementul principal consta in banda magnetica cu una, doua sau trei piste. Au fost introduse standarde pentru cartelele magnetice, standarde referitoare la formatul fizic al dispunerii, metodei de codare, densitatii si calitatii codarii datelor si un altul referitor la aplicatii acoperind continutul si formatul datelor.

    Mediul magnetic este in general o pelicula fina de rasina care contine particule de material magnetic capabile sa inregistreze datele intr-o maniera foarte asemanatoare celei folosite de casetele magnetice sau de floppy disc-uri. Informatia este depozitata pe cartela prin intermediul unei unitati de programare. Citirea se face prin trecerea cartelei prin fata unui cap magnetic. Semnalele induse in capul magnetic pot fi apoi amplificate, conditionate si decodate. Pentru diferite aplicatii, banda magnetica se aplica pe diverse suporturi, cele de hartie rigida sau plastic fiind cele uzuale.

inapoi la cuprins

 

 

TEHNOLOGIA BAZATA PE IDENTIFICAREA PRIN RADIOFRECVENTA

   Identificarea prin radio frecventa (RFID) combina unele dintre avantajele memoriilor cu atingere cu avantajul ca datele stocate se pot interoga la distanta, fara a fi necesar contactul direct si fara necesitatea vizibilitatii directe.

    Un sistem RFID cuprinde un element de marcare ("eticheta") care este atasat articolului ce urmeaza sa fie identificat si un cititor ("identificator") care este utilizat pentru a interoga eticheta prin intermediul undelor radio sau a microundelor sau prin inductie electromagnetica, in functie de tipul etichetei. Acestea contin circuite care permit receptionarea unui semnal de putere scazuta transmis de identificator si generarea unui raspuns ce este receptionat si prelucrat de identificator.

    Raspunsul poate fi retransmis sau reflectat intr-o forma modificata folosind aceeasi frecventa purtatoare pentru a transporta un cod de identificare si orice alte informatii stocate in eticheta.

smartlabel

 

    "Inima" purtatorului de informatie este un circuit integrat care contine un numar serial unic pe 64 biti si o memorie de 256Kb in care pot fi introduse pagini de informatie si chiar imagini. Purtatorul de informatie poate fi de diverse forme si dimensiuni (etichete, insigne, crd-uri, brelocuri, capsule de sticla sau plastic, etc.)

  Un exemplu concret este Smart label-ul (eticheta inteligenta). Acest tip de eticheta consta intr-un circuit integrat si o antena introduse intr-o folie subtire de plastic fara a necesita baterie. Eticheta poate fi personalizata pentru fiecare tip de client.

    Raza de lucru pentru sistemele RFID depinde de factori cum ar fi frecventa, alimentarea pasiva sau activa si antena (atat la eticheta cat si la identificator). Un sistem RFID activ de joasa frecventa poate comunica la o distanta de 1 – 4,5 m in timp ce unul de inalta frecventa poate acoperi 30 – 45 m. Se pot obtine arii de acoperire mai mari prin utilizarea unor antene cu amplificare mai mare sau prin utilizarea unor puteri mai mari. In orice caz trebuie avute in vedere standardele si legislatia care reglementeaza emisiile electromagnetice si, acolo unde este cazul, trebuie sa ne conformam lor.

    Fiecare interogator este de fapt un transceiver operand pe o anumita frecventa, in benzile standardizate (inductiv 100 Hz – 500 KHz, radio 1 MHz – 1 GHz, microunde peste 1 GHz) si poate contine elemente de decodificare electronice. Fiecare interogator poate fi legat direct la calculatorul gazda sau la un sistem dedicat pentru achizitia datelor.

    Criteriile care trebuie avute in vedere la alegerea variantei de tehnologie RFID pentru o anume aplicatie sunt:

    Optiunile privind frecventa de lucru sunt influentate de reglementarile privind telecomunicatiile si de tolerantele de interferenta in regiunile in care sunt folosite tehnologii RFID. In majoritatea statelor europene, multe dintre sisteme opereaza pana la 150 KHz, unele operand si la 400 KHz. Aceasta din urma se afla aproape de marginea de jos a benzii AM iar dispozitivele care o folosesc sunt susceptibile la interferente. Pana cand nu vor exista reglementari clare, decizia privitoare la folosirea unui sistem trebuie luata cu multa grija pentru a lucra intr-o banda permisa. In general in fiecare tara exista organisme care reglementeaza aceste aspecte si este bine sa fie contactate inainte de a trece la proiectarea unui astfel de sistem.

    Pentru Europa si Africa benzile de operare sunt:

    In ultimii ani au avut loc progrese importante, ceea ce a dus la aparitia unei noi generatii de dispozitive sofisticate si cu cost redus, permitand evitarea coliziunilor si posibilitatea unor citiri multiple prin care mai multe etichete pot fi citite simultan atunci cand se afla toate in aceeasi zona. Desi costurile sunt oarecum mai ridicate decat in cazul tehnologiilor bazate pe etichete, tehnologiile RFID pot furniza solutii eficiente pentru o larga varietate de aplicatii :

        Avantajele esentiale ale unui sistem de inregistrare si identificare bazat pe Radio Frecventa sunt:

 

inapoi la cuprins

 

 

TEHNOLOGIA BAZATA PE MEMORIILE CU ATINGERE

 

    Acesta tehnologie este o tehnologie de identificare bazata pe stocarea electronica a informatiei. Aceasta se bazeaza pe memorii semiconductoare adeseori incapsulate in carcase asemanatoare cu bateriile tip "nasture". Suprafata conductiva a capsulei asigura transferul de date la si de la cipul de memorie. Datele sunt continute intr-o memorie nevolatila RAM statica de 1 – 4 Kb iar transferul este realizat prin folosirea unui cititor cu contact care permite transferul bidirectional de date.

inapoi la cuprins

 

 

 

 

 

TEHNOLOGIA BAZATA PE CARTELE INTELIGENTE 

(SMART CARD)

    Smart card-urile sunt din ce in ce mai raspandite ca mijloc de transport si prelucrare locala a datelor pentru a obtine flexibilitate si securitate in manipulare intr-o serie de aplicatii bazate pe card-uri. Astfel de card-uri sunt potrivite in mod special pentru aplicatii in care este necesara stocarea unui volum relativ ridicat de date pe un suport portabil, cu posibilitati de scriere/citire sau intr-un format care poate fi manipulat imediat.

    Smart card-urile sunt in mod normal compuse dintr-un substrat de plastic de dimensiunile unei carti de credit si mai multe circuite integrate montate in interior. Card-ul este citit la introducerea intr-un terminal in care datele sunt transferate prin intermediul mai multor contacte. Exista si card-uri fara contact, transferul datelor se face prin unde radio ceea ce face ca toate avantajele tehnologiilor RFID sa fie aplicate si acestor dispozitive.

    Exista diferite nivele de "inteligenta", depinzand de circuitele inglobate in card. La cel mai scazut nivel sunt card-urile de memorie care includ numai o memorie nevolatila. De fapt, acestea nu sunt "smart card-uri" deoarece nu se poate face nici o prelucrare locala a datelor si nu se poate lua local o decizie, functii tipice cartelelor inteligente. La cel mai inalt nivel de "inteligenta", card-urile inteligente contin tastatura, afisaje, baterie si pot fi operate fara un terminal. Acestea sunt denumite uneori "super smart card-uri".

inapoi la cuprins